The most profound sentiments are offen said in silence..

Mi-am spus într-o zi că nu ai să te oprești numai când o să mă ai, așa a și fost, nu exact, dar pe aproape, ai uitat partea cu opritul.
Probabil în alte circumstanțe aș fi comentat, dar el mă făcea să îmi placă.Pervers și sadic în același timp.Îmi plăcea necunoscutul, îmi plăcea că nu știam ce e în continuare.
Începuse să îmi placă, și sincer nu vedeam nimic rău în asta, îmi plăcea gustul pe care îl avea, mirosul care crea dependență mai mult decât orice, dar mai ales senzația.
Mi-am continuat drumul aparent liniștit și am scotocit după tigara denumită ”țigara pentru ocazii speciale” am încercat să blochez gândurile perverse să pătrundă în capul meu.Am aprins țigara și mi-am continuat drumul pe străzile pustii și reci.
Poate trebuia să iau taxiul, asta mă scutea de faptul că acuma mă gândeam la tine și că mi-am încălacat promisiunea și mi-am recunoscut că îmi era dor de tine, nu dorul ăla sentimental, de dorul de tine, de gustul tău.
Mi-am afundat amarul în ultimul fum de la țigară și am înjurat încet că se terminase , iar eu mai simteam nevoia să fumez.
Puteam să își simt mâinile pe corpul meu , buzele lipite de ale mele și căldura ta liniștindu-mi răceala corpului.A durat ceva timp să îmi dau seama că devenisem obsedată de tine, și de tot ce implica ”noi doi”.

Care noi doi?