Am păsit într-o lume goală.Știam drumul ca și cum l-aș fi avut desenat tot timpul în palmă.Puteam să simt pământul dedesuptul proprilor picioare.M-am așezat lângă râu și m-a făcut să mă simt completă.
Tu!Lucru simplu, unde ai plecat?Simt că pierd vreme și am nevoie de cineva care să mă țină.Te rog, lasă-mă să intru, lasă-mă să particip și eu..deja am obosit și am nevoie de ceva cu care să încep.
Am găsit un copac căzut și am senzația că ramurile lui se uită la mine.Adu-mi aminte aici era locul care obișnuiam să îl iubim?Ăsta este locul pe care obișnuiam să îl visez?
Deci, dacă ai un minut de ce nu plecăm?Să vorbim despre ceva ce numai noi doi știm.Ăsta poate fi sfârșitul la tot ce știm așa că de ce nu plecăm, undeva unde numai noi știm?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu