Liquid Effects.

Unde îți este îngerul acum, demonule?Astăzi am evadat din lumea ta și am ajuns însfârșit în a mea.

-Pe unde-mi umblă iubirea,întreb curioasă și fericită în timp ce mă apropri de pontonul lacului.

-Hmm, bântuie de dimineată,încă nu a sosit.

-Sper să ajungă..la timp.Spun cu visul spulberat.

-Să îi transmit ceva?Mă întrebă urmărindu-mă cum mă joc cu piciorul în apă.

-Da,că îl aștept,că am nevoie de o scăpare.

-Desigur.Și îmi zâmbi.

-Îmi e așa dor..Și îmi mușc caracteristic buza de jos când vreau ceva.

-De ce anume?

-De acea senzație..de apă.

-Du-te.Mă încurajă duios și îmi făc cu ochiul.

-Nu, o să vină în curând.

-Probabil o să întârzie.Îmi spusese în timp ce se îndepărtă de mine.

-Poate,doar puțin.Și îmi arunc rochia pe pământul cald lăsând-o mângâiată de iarbă.Apa era atât de răcoritoare încât m-am lăsat parcă pierdută în ea, m-am acoperit cu ea și am lăsat-o să ia control asupra mea.

-M,mă auzi?

Parcă mă trezisem din cel mai ciudat vis și îți auzisem vocea familială.

-Poftim?Am spus ușor rătăcită.

-Aici, sunt aici.Și m-am luat după vocea lui și îl vedeam cu stătea pe marginea apei.

-Ce faci?

-Îmi alin dorul.

-Haide, trebuie să mergem.

-Să mergem?.. deabia am venit..

-Trebuie să ajung, mă așteaptă.

Și am dat din cap afirmativ și am iesit din apă știind că ai să te uiți la formele mele și nu ai să poți să reziști.

-Mă lași să te conduc?L-am întrebat supărată.

 -Nu, te las să îmi ți companie.Mi-ai răspuns misterios și am pornit spre drumul nostru.

-Pot să te întreb ceva?și l-am privit rușinată.

-Da,cred că da.

-De ce ești așa?De ce nu lași nimic să se aproprie de tine?L-am privit în ochi și m-am lăsat îmbrățisată de misterul lui.

-Așa sunt, sau nu, nu știu.

Am tăcut și m-am desprins de privirea lui.

-Eu te pot întreba ceva?

-Sigur.

-De ce mă placi?

-De ce te plac, hmm, cine a spus că te plac?

-M, se vede, adică eu așa cred.

-Nu, nu , te plac.Și mi-am înghițit cuvintele.

-Ok, deci rămânem așa? 

-Da,ce are dacă rămânem așa?

Mi-a zâmbit dându-și ochii peste cap.

-Am ajuns..mi-a spus și s-a întors spre mine.

-Parcă eu trebuia să te conduc, și am râs sec.

-De data asta, facem excepție..

-Ok, deci eu mă duc.

-M, stai.

-Da?

-Trebuie să mă conving..

-De ce anume?

-Că nu mă placi, pentru că dacă plec, am să plec de tot.

-Oh, te rog..

-Atât îți cer.

-Nu am să îți spun.

-Lasă-mă pe mine..

..și uite așa ai ajuns la punctul ăla care l-am evitat eu, sărutul și partea în care eu devin obsedată și dependentă de tine, iar tu îmi alimentezi orice doză de sentimente.