miercuri, 4 ianuarie 2012

And in the end what we have left?

Era cinci și patruzeci și patru când ticăitul ceasului se auzea parcă de zeci de ori mai puternic.Mi-am prins părul cu mâna încercând  să-l fac să dispară de pe fața mea.Trei bătăi scurte în ușă mi-au sunat ca un clopot gigantic lipit de ureche.Nu am răspuns lăsând liniște să abunde cameră și să pătrundă și în mine.
-Te-am citit..
Am deschis brusc ochii și i-am deschis ușa.
-Cum?Cum m-ai găsit?
-Eh, tu niciodată nu ai avut secrete, iubire sau emoții să ascunzi, pentru mine toate astea-ți stau întipărite pe chip.
-De ce?
-Pentru că vroiam să te înțeleg, eram curios ce se ascunde sub părul ăla brunet al tău.
-Poți să taci și să ieși afară!
- Ies dar tu vei mai scrie, nu te vei opri pentru că îți face bine..
-Singurul lucru care îmi face bine și îl vreau este liniște.
-M, ști că ai probleme ști că sunt aici..
-Da,dar scuză-mă cine esti tu?
Pentru că și acuma încercam să înțeleg cine era el și ce vroia de la mine, de ce mă făcea fericită pe gratis!?

2 comentarii:

  1. Exista si astfel de persoane, care apar in viata noastra si ne aduc fericirea pe gratis, dar cred ca de cele mai multe ori aceste persoane ne deruteaza.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos . Cine stiee:-?? .. poate are sentimente ptr tine?/:)

    RăspundețiȘtergere