luni, 31 ianuarie 2011

Project 366..

Nu prea eram sigură de ceea ce devenisem, nu mă mai puteam concentra, îmi era sete mereu,aveam migrene și cred că începusem să am alergie la lumină..totul era normal în urmă cu câteva zile, nu prea știu sigur ce se întâmplase cu mine știu că începuse cu o suferință, știam că numai eu o simțeam, simteam cum plâmâni nu mai primeau aer, cum apa devenea nisip, am încercat să plâng dar nu reușeam, mă simțeam stoarsă de orice resurse.
Am dus oglinda către față și am privit cearcănele pe care le-am primit după atâtea nopti nedormite, zgârieturile de pe obraz erau încă acolo, patru ca număr, toate adânci..am lăsat oglinda jos și am încercat pentru ultima oară să las o lacrimă să cadă, nu am reușit așa că m-am ridicat nervos de pe fotoliul roșu amețind puțin dar revenindu-mi repede la loc, am păsit cu grijă pe parchetul rece din cameră și m-am îndreptat către baie.
Am pornit dușul și am lăsat apa rece să îmi răcorească pielea, m-am simțit hrănită , parcă puteam simți cum rănile mi se vindecau,plămânii mei primeau însfârșit aer,totul a revenit la normal, asta până când am simțit cum mă înșfacă cineva de mână, m-am trezit lângă patul nefăcut din cameră, puteam să-l miros și să-i simt mișcările, se mișca așa de repede încât m-a amețit, am dus repede mâna la ochii pentru că puteam să-i simt cum mă ard , aveam senzația că totul se mișca cu mine așa că mi-am înfipt mâna în lemnul de la pat.
Puteam simți cum sângele nu mai încăpea în vene, puteam să aud până și bâtăile inimii, puteam vedea și aschiile minuscule de pe suprafața lemnului..
Am stat așa câteva ore până ce durerea a dispărut, mă simțeam slăbită dar am încercat să mă ridic..
Am simțit brusc mirosul ăla binecunoscut și ti-am văzut silueta întunecată stând pe scaun..
-S-a terminat?
-Bănuiesc că da..
-Mai simți arsura?
-Nu.
-Atunci e bine.
-Bine pentru cine?
-Bine pentru toți..
Nu eram prea sigură despre ce vorbeam, simțeam nevoie doar nevoia să stau lângă el, să îl privesc, nu îmi aduceam bine aminte cine era, sau cum intrase în casa mea, defapt nu îmi aduceam bine aminte cine eram eu.am încercat să plec din cameră dar m-am trezit cu el în fața mea..
-Bine ai venit printre noi 366..

Un comentariu:

  1. wow...primul lucru la care m-am gandit a fost ca protagonista a devenit vampir...asa e?

    RăspundețiȘtergere