miercuri, 2 februarie 2011

Just Perfect..or not!?

  *
Când m-am trezit urechile mă dureau îngrozitor și aveam o sete inimaginabilă.
Nu îmi prea aduceam aminte ce făcusem noaptea trecută, știu doar că am petrecut-o singură.. 
Am tras pătura veche de pe corpul meu și m-am ridicat încet dar încrezătoare.
Totul era așa cum îmi aminteam, televizorul mergea degeaba, iar ceașca de cafea era tot pe masuță.
M-am dus repede la bucătărie și m-am repezit la sertarul cu medicamente căutând disperată după un calmant, bineînțeles că nu am găsit niciunul așa că am luat-o spre oglinda mare de pe perete..
Am ajuns în fața oglinzii și am rămaș șocată..
Ochii mei din căprui deveniseră negri, părul meu creț acum era drept, iar pielea era mai măslinie,eram la fel de înaltă dar corpul meu avea ceva deosebit..
Mi-am dat maieul jos și m-am holbat în oglindă..aveam niște desene pe talie ușor rozali, îmi înconjurau talie și se terminau în dreptul brațului stâng..
M-am lăsat în josul oglinzii și m-am ghemuit lângă ușă, am încercat să plâng dar bineînțeles că nu am reușit așa că am luat vaza care stătea pe masa și am aruncat-o în oglindă , am urlat cât am putut de tare, dar nu puteam să plâng..și asta mă sfâșâia..
-Îmi pare atât de rău, nu trebuia să fie așa, nu tu,de ce tu?
L-am privit cum stătea în tocul uși , se vedea pe el că suferă, nu putea să mă privească în ochi așa că m-am dus repede la el și l-am luat în brațe , i-am ridicat privirea și am văzut ochii lui albastri, mi-am pus degetul arătător între sprâncenele lui, ca să-l forțez să nu mai stea încreuntat..
-Ce să fac?
I-am soptit ușor la ureche cu vocea chinuită , l-am simțit cum se lasă în jos și începe să plângă , am încercat să îl ridic, dar era prea greu așa că m-am prăbușit și eu jos..
-Îmi pare atât de rău..
Mi-a spus ușor după care m-a strâns în brațe..
 ..
Nu știu cum , dar reușisem să adorm din nou, mă simțeam atât de odihnită de parcă dormisem câteva zile, nu mai aveam dureri de nici un fel, iar fața mea arăta normal..
Mi-am adus aminte de tine, așa că te-am căutat prin toată casa, până am găsit biletul de la tine..:
”E vina mea, din cauza mea ești așa cum ești, te iubesc mai mult decât îți dai seama..o să te fac bine, promit!” 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu