”Ști cât timp a trecut?1.954 de zile.”
Ști că astăzi se împlinește prima mea zi de fericire după alea 1.954 în care nu te-am putut uita?
Ști de ce sunt fericită?Pentru că mi-am dat seama că încă mai țin la tine.
De aproximativ 2.000 de zile eu tot țin la tine...
#
Îmi era rău în dimineața asta, nu dormisem deloc și mă trezisem cu o migrenă.Nici măcar apa rece de la duș nu a putut să mă țină departe de gândurile mele.
Mi-am șters corpul rece cu un prosop și am luat o doză de aer înăbușit.
-Mă fașcinezi ți-am mai spus asta?
Stătea la bustul gol în tocul uși și își aranja părul ciufulit de la somn, îmi arunca zâmbetul lui cald și rece în același timp și mă privea fașcinat parcă de piele mea.
-Daa, în somn.Și m-ar repezit fericită la el și l-am luat în brațe cât am putut de tare.
-Ei bine, mă fașcinezi.
-Hmm, și ce anume te fașcinează la mine?L-am întrebat curioasă și i-am sărutat nasul.
-Totul, dar cel mai mult cum stăm și avem un moment de dragoste în baie, tu doar cu prosopul pe tine.
M-am uitat în jos și am dat de prosopul jilav și de piele mea udă.
M-am desprins din brațele lui și m-am repezit către dulap încercând să găsesc ceva comod și provocator în același timp.
-Dacă vrei, te ajut cu prosopul.
-Da, sunt conștientă de asta.Și am tulit-o cât mai repede din raza lui vizuală.
Mi-am ales o pereche de jeanși și un tricou alb și m-am repezit către bucătărie.
-Cafea?
-Nu, nu beau cafea.
-De ce, ce ai pățit?
-O migrenă, una mare și încâpățânată.Am oftat în timp ce căutam după o pastilă să îmi alunge durere.
-Mai cunosc eu pe cineva cu trăsăturile astea.O spusese plin de el și amuzat de sine.
I-am aruncat o privire înțepătoare în timp ce beam din paharul cu suc de portocale și i-am dat replica după ce l-am terminat.
-Dacă așa stă treaba, eu am plecat.
-Haiide, nu poți să pleci fără să primesc un sărut de rămas bun, adică o să mai am convingerea că te întorci, poate o să te fure cineva.
M-am pus în fața lui și m-am strâmbat preț de câteva secunde,
-Ei bine , o să supraviețuiești.
-Ba nu, nu o să supraviețuiesc, poate nu o să mai fiu când te întorci.
Mi-am dat ochii peste cap și l-am sărutat ridicându-mă pe vârfuri.
-Nu poți să îmi reziști.
-Atunci în seara asta dormi în living.
I-am spus amuzată în timp ce mă grăbeam către ușă.
-Tot acasă te întorci.
-Nu, tot la tine mă întorc.L-am corectat privind-ul dulce cum stătea și își sorbea cafeaua.
Ști că astăzi se împlinește prima mea zi de fericire după alea 1.954 în care nu te-am putut uita?
Ști de ce sunt fericită?Pentru că mi-am dat seama că încă mai țin la tine.
De aproximativ 2.000 de zile eu tot țin la tine...
#
Îmi era rău în dimineața asta, nu dormisem deloc și mă trezisem cu o migrenă.Nici măcar apa rece de la duș nu a putut să mă țină departe de gândurile mele.
Mi-am șters corpul rece cu un prosop și am luat o doză de aer înăbușit.
-Mă fașcinezi ți-am mai spus asta?
Stătea la bustul gol în tocul uși și își aranja părul ciufulit de la somn, îmi arunca zâmbetul lui cald și rece în același timp și mă privea fașcinat parcă de piele mea.
-Daa, în somn.Și m-ar repezit fericită la el și l-am luat în brațe cât am putut de tare.
-Ei bine, mă fașcinezi.
-Hmm, și ce anume te fașcinează la mine?L-am întrebat curioasă și i-am sărutat nasul.
-Totul, dar cel mai mult cum stăm și avem un moment de dragoste în baie, tu doar cu prosopul pe tine.
M-am uitat în jos și am dat de prosopul jilav și de piele mea udă.
M-am desprins din brațele lui și m-am repezit către dulap încercând să găsesc ceva comod și provocator în același timp.
-Dacă vrei, te ajut cu prosopul.
-Da, sunt conștientă de asta.Și am tulit-o cât mai repede din raza lui vizuală.
Mi-am ales o pereche de jeanși și un tricou alb și m-am repezit către bucătărie.
-Cafea?
-Nu, nu beau cafea.
-De ce, ce ai pățit?
-O migrenă, una mare și încâpățânată.Am oftat în timp ce căutam după o pastilă să îmi alunge durere.
-Mai cunosc eu pe cineva cu trăsăturile astea.O spusese plin de el și amuzat de sine.
I-am aruncat o privire înțepătoare în timp ce beam din paharul cu suc de portocale și i-am dat replica după ce l-am terminat.
-Dacă așa stă treaba, eu am plecat.
-Haiide, nu poți să pleci fără să primesc un sărut de rămas bun, adică o să mai am convingerea că te întorci, poate o să te fure cineva.
M-am pus în fața lui și m-am strâmbat preț de câteva secunde,
-Ei bine , o să supraviețuiești.
-Ba nu, nu o să supraviețuiesc, poate nu o să mai fiu când te întorci.
Mi-am dat ochii peste cap și l-am sărutat ridicându-mă pe vârfuri.
-Nu poți să îmi reziști.
-Atunci în seara asta dormi în living.
I-am spus amuzată în timp ce mă grăbeam către ușă.
-Tot acasă te întorci.
-Nu, tot la tine mă întorc.L-am corectat privind-ul dulce cum stătea și își sorbea cafeaua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu