Stau și privesc persoana străină din fața mea, poate e străină pentru că o cunosc de cincisprezece ani.Sau doar pentru că am trăit cu ea de când mă știu, am trăit împreună toate sentimentele, stările, am trăit FERICIREA.
O privesc în ochii ei mici și migdalați care ascund secrete și temeri, o privesc și încerc să trec de porțiile grele și să îi ajung la miez.
Îi urmăresc buzele destul de cărnoase (și moi..) și bine definite.Buzele alea care au spus atâtea, care au sărutat cu atâta pasiune și iubire.Aceleași buze care cândva într-un moment de prostie au spus STOP..fără să știe că o să regrete doi ani doar patru litere.
O văd cum se ridică încet din același fotoliu când cândva stătea fericirea ei.Întinde mâna după același leptop care ascunde aceleași poze și pune aceași melodie.
O privesc atentă din oglinda care acoperea peretele atentă la fiecare mișcare a inimii ei.
Văd cum mai construiește încă un zid în jurul ei și încă unul, se oprește numai când e sigură că nimeni nu are atâta răbdare încât să treacă de toate.
Îi privesc gândurile cum îi fug prin cap, îl văd pe EL în toate și aud aceleași CUVINTE repetate la nesfârșit.
Suferă, și nu suferă cum suferi tu, suferă în modul ei, fără să spună, fără să știe nimeni, suferă când nu e nimeni lângă ea, sau când e întuneric.
Dar e fericită, e fericită pentru că tu ești fericit, pentru că a înțeles că nu îi mai aparți și pentru că te vede fericit așa cum nu te-a mai văzut.
Dar nici nu ști cât îi e de greu, cât de greu se stăpânește să nu plângă , să nu povestească despre tine, să își țină lacrimile.
..Merge și trage draperiile negre și grele de catifea lăsând razele soarelui să îi lumineze în sfârșit sufeltul și chipul, arucând în aer doar un simplu și cald:-Te iubesc!Spus printre lacrimi fierbinți și regrete prea târzi.
cat de mult mi se potriveste faza cu ,,sufera in tacere, fara sa o vada nimeni dar nici nu ști cât îi e de greu, cât de greu se stăpânește să nu plângă , să nu povestească despre tine, să își țină lacrimile..." :-<
RăspundețiȘtergere