Lips that felt like the inside of the rose.

”Dragă,dragă, ai sufletul tău complex asemenea unui alambic, dilatezi senzații și emoții, visare și aspirații, pasiune și impresii fluide.Ești propriul ocean de sentimente, iubirea ta nu cunoaște limite.Dăruiești cu atâta ușurință iubirea ta, acoperi totul cu ea exact ca și o pătură, iubirea ta ține cald.

A te iubi pe tine, este un mare act de curaj, pentru că în realitate iubești jumătate de glob.

Nu îți simt lipsa în fiecare zi, au trecut săptămâni întregi de când nu mă mai gândesc la tine.Însă sunt acceste momente când mi-e dor..și simt că trebuie să te văd.Atunci când nu mă pot abține încerc să văd realitatea, că acea fată nu mai există, și atunci mă întreb”de ce mai e necesar?”

Câteodată mă forțez să spun că te urăsc.,iar apoi mă obligi să plâng.

 Dar, simt senzații noi, am parte de atingeri diferite, de săruturi pasionale.Pentru că peste toate , sunt om. Ai făcut niște greșeli pe care sigur acum le regreți, ai vrea să dai timpul înapoi,să iubești altfel de cum ai făcut-o.

  Acuma simți nevoia să te i-a cineva în brațe, să te alinte, să te împingă de la spate.Deabia acuma îți dai seama că ești singură...”

Începe cu ţipete, dar nu trebuie să se termine niciodată în tăcere.