It's you, it's always been you (I)

Am alergat la fereastra gigantică făcând abstracție de sutele de oameni pe lângă care am trecut, mi-am luat un colț al rochiei și mi-am șters picuri de transpirație de pe frunte.Am luat o gură de aer înăbușit cu nori de furtună și am tresărit când un fulger m-a trezit din gânduri.

-Ai grijă, nu ar trebui să stai așa aproape de un geam când e furtună.

L-am privit cu coada ochiului sceptică de prezența lui, el stătea încrezător cu mâinile în buzunar și se sprijinea de perete.

-Am nevoie doar de o gură de aer.

S-a aproapiat de mine și și-a întins mâna delicat să-mi treacă suvița rebelă pe după ureche.

-Știu că ai vorbit cu el, v-am văzut.Mi-a soptit.

Am tras aer în piept ca să nu las lacrimile să îmi cadă și l-am privit cu ochii ușor înlăcrimați.

-Nu vroia să vorbească cu mine, i-am spus doar că îmi pare rău pentru jocul meu prostesc, nu am putut să-i spun că m-am îndrăgostit de el, nu am putut D.

Mi-am înfipt fața în sacoul lui.

-Hei, hei, nu ai greșit cu nimic, el s-a jucat , tu ai simțit, ridică-ți fruntea, fi o luptătoare.

Și-a trecut degetele peste fața mea și s-au oprit la bărbie mi-a înălțat-o și m-a strâns puternic în brațe.

-Ține minte două lucruri, dacă simți că trebuie să o faci fă-o, dacă nu,nu o fă, nu asculta de nimeni, doar tu ști ce a fost între voi, răspunsul e înăuntrul tău.

L-am privit atentă și m-am desprins de brațele lui, i-am mulțumit dând recunoscătoare din cap și ..am fugit afară ,căutând răspusul care se afla în mine..și am dat de el..

-Hei, cum adică nu ai fost singurul care a greșit?Am urlat nervoasă în timp ce ploaia îmi strica rochia și machiajul.

-M, intră înapoi, plouă cu găleata te răcești, și ce mai contează acum,care a greșit mai des,care s-a jucat  intens,care pe care nu a-nțeles, s-a terminat..

A urlat încercând să acopere ploaie privindu-mă de la o distanță mult prea mare pentru a putea să-mi citească reacția.

-Sunt geloasă pe oameni care te pot vedea zilnic și eu nu,îmi lipsește cât de fericită eram cu tine,îmi e ciudă  că atunci când ne-am  văzut prima dată nu aș fi crezut că ai putea să însemni atât de mult pentru mine,nu mai pot găsi pe nimeni ca tine și asta mă seacă.Măcar pentru o dată vreau să vorbesc cu tine așa cum obișnuiam, ca în vremurile bune.Iar cea mai mare greseală a mea nu a fost că m-am îndrăgostit de tine, a fost că nu te-am putut face să simți al fel.

Mi-am auzit vocea răscolind întregul loc și puteam să jur că simțeam cum tremură chiar lângă mine, îl priveam cum stătea debusolat cu ploaia răcorindu-i piele bronzată.

-..ăă

-Nu, ști ceva, s-a terminat, gata, trebuie să merg mai departe, trebuie.

-Stai, de ce nu ai putut să îmi spui mai devreme, de ce?

-Pentru..

-M, intră imediat înăuntru, plouă torențial, l-am simțit pe D, lângă mine cu sacoul lui peste umerii mei reci.L-am ignorat și mi-am lăsat privirea pe corpul ud de ploaie.

-M.! Se auzi chinuit.

-Intrăm?