sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Doar o rochie albă...

Își lăsase părul negru și strălucitor pe umeri.Știa că era privită așa că fiecare gest pe care îl făcea era pasional, dar nu se grăbea știa și că lui îi plăcea să o privească.Își luase rochia albă.El era fermecat de ea, o privea fără să clipească.Ea știa că îl înebunea de aia și continua, își legase o fundă neagră în talie care îi conturea perfect talie și bustul spunând dintr-o bucată că nu mai era o fetiță, s-a privit pentru o secundă în oglindă cred că și ea a rămas fermecată de persoana ei când a văzut cât de bine îi venea rochia aia, zâmbi mândră de ea și continuă cu pregătirile.
Își luase trusa de machiaj și o deschise ușor, luă în mână pudra și pensula și își dădu suav cu ea pe obrazi,el era de-a dreptul fermecat de mișcările ei..
Apoi fardul de  ochii și rujul..și nu în ultimul rând parfumul..își întinse gâtul și dădu două pufuri de-o parte și de alta a gâtului, într-o secundă mirosul umplu camera care acuma mirosea a citrice.Își lua pantofii în picioare câștigând încă șapte centimentrii apoi își dădu incet cu mâna prin păr și se întoarse..Avea un zâmbet provocator dar se uita nevinovat la el.Emana încredere,nu mai era fetița lui de acuma era femeia lui..
-Arăți..arăți incredibil..
Nu spunea nimica, știa că are dreptate și ea știa că arăta uimitor, tot ce a făcut a fost să își treacă ușor șuvița de păr pe după ureche.
El o prinse de mănă și îi pusese brățara care o ținea strâns în mâini, avea pietre mari, rotunde și albe,i-a pus-o ușor pe mână ,îi stătea perfect cu ea, pielea ei ușor măslinie în contrast cu albul impecabil din brățară era tot ce avea nevoie să strălucească.
Ea îl prinsese usor și îl săruta, el îi șoptii ușor la ureche:
-Nu știu ce are rochia asta dar arăți perfect în ea.
Zâmbi ușor  și îi răspunse pe o voce suavă:
-E doar o rochie albă.

Un comentariu: