Era primăvară, puteam simți mirosul , acel miros care mă face să mă simt ca și cum aș fi specială..
Eram în parc, chiar lângă banca pe care obișnuiam să vin când nu știam ce să fac, priveam în zare și găseam răspuns la orice întrebare..
Mi-am aruncat geanta pe bancă și m-am asezat în același loc..încă mai era gravat pe bancă ”M. a fost aici” numai că acuma lângă era gravat” Și el a fost aici”.
Nu am dat importanță, era locul meu nu al lui ”el”!
Am închis ochii și am tras aer în piept și mi-am adus aminte de toate dățile când veneam aici și plângeam, plângeam până nu mai avem lacrimi și strigam nervoasă la cer”De ce eu?De ce tocmai eu?”, bineînțeles că cerul nu îmi răspundea și eu îl înjuram în gând, dar de fiecare dată plecam liniștită de aici..dar asta a fost cu ani în urmă, acum nu mai știu dacă mai are același efect asupra mea..
Am deschis ochii și am privit lacul , era deja târziu și luna se vedea perfect pe suprafața apei, era așa frumos..a reușit să-mi fure un zâmbet..
-Și eu vin aici când am ceva pe suflet.
Am privit în stânga mea și era o siluetă mare care stătea lângă mine pe bancă, era un băiat, în jur de 17 ani cu ochi negri și ten ușor măsliniu, stătea și privea lacul lângă mine.
-Mda, și eu obișnuiam să vin aici aproape zilnic.
-Deci tu ești M.?
-Da, eu sunt M, deci tu ești ”el”?
Am întrebat ușor amuzată.
-Da, ai un foc?
Își scosese un pachet de tigări neînceput și luă una din pachet..
-Nu, nu fumez.
-Mda, nici eu.
Și pusese pachetul pe bancă între noi.
-Și atunci ce-i cu pachetul?
-Nu știu, doar l-am cumpărat..
Nu i-am răspuns părea destul de supărat , timp de câteva minute a fost liniște asta până când un fulger a luminat cerul.
-O să fie furtună, spusese sec.
-Da știu dar îmi plac furtunile.
-Asta e ceva bizar pentru o fată.
Am zâmbit și i-am răspuns:
-Știu, dar eu nu sunt după tipar, eu sunt altcumva..
Rușinată de răspunsul meu tâmpit, nu am mai îndrăznit să îl mai privesc așa că priveam fulgerele cum luminau cerul.
-O să plouă în curând, ar trebui să pleci, o să fie urât afară.
-Nu plec de aici, e banca mea ai uitat?
Am reușit să-i fur un zâmbet și să-l fac să se întoarcă cu fața la mine.
-Tu chiar nu ești ca celelalte, nu ți-a fost frică să vb cu un străin, nu îți e frică de furtuni și din câte îmi dau seama, ești și isteață, ești din altă galaxie?
-Nu, sunt doar eu.., am fost și eu cândva după tipar, dar s-a schimbat ceva în viața mea..
-Și în a mea..
Nu l-am întrebat ce anume, eram convinsă că nu am să îl mai văd niciodată, de ce să îmi pese?
*
Rău foarte rău, ai să îl mai vezi și încă mai des decât crezi tu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu